Climatul din crescătoria de porumbei: umiditate, ventilație, insecte și controlul paraziților

Mulți columbofili caută soluția problemelor de formă în medicamente, deși cauza se află adesea în aerul din porumbar. Porumbeii suportă frigul mult mai bine decât umezeala și aerul stătut, așa că o crescătorie rece și uscată este preferabilă uneia calde și umede.

Condițiile de bază

• ventilație bună, fără curent puternic direct pe păsări;
• umiditate moderată, în jur de 50 până la 70%;
• interior uscat, pentru că umezeala favorizează bacteriile, ciupercile și paraziții;
• lumină naturală și posibilitatea de însorire;
• temperatură confortabilă, fără încălzire excesivă iarna.

Insectele din jurul porumbarului

Țânțarii deranjează porumbeii mai ales noaptea, în perioadele calde și umede și acolo unde există apă stătătoare în apropiere. Le tulbură odihna și pot transmite unii agenți patogeni, dar în România problema principală rămâne stresul. Mai supărătoare sunt muștele, care contaminează hrana și apa, păduchii de pene și acarienii, care strică penajul și slăbesc condiția fizică, căpușele, care pot provoca anemie, și dăunătorii din depozitul de hrană.

Măsurile simple dau cele mai bune rezultate: eliminați apa stătătoare din jur, montați plase la gurile de ventilație unde se poate, curățați des excrementele și resturile de hrană, schimbați apa zilnic și oferiți băi regulate.

Deparazitarea: cu analiză, nu după calendar

Mulți crescători tratează automat împotriva viermilor de mai multe ori pe an. Un porumbel ținut curat, fără aglomerare, cu hrană și apă curate, poate să nu aibă nevoie de tratamente atât de dese. Analiza fecalelor (examen coproparazitologic), făcută o dată sau de două ori pe an, este mult mai precisă. Tratamentele repetate fără diagnostic pot favoriza rezistența paraziților și pot stresa organismul. Alegerea produsului și a dozei o discutați cu medicul veterinar.

Semnele care merită urmărite: slăbire deși porumbelul mănâncă bine, pui care cresc greu, penaj tern sau zburlit, rezultate slabe la zbor, diaree persistentă, scărpinat frecvent și pene deteriorate.

Pe anotimpuri

• Primăvara: curățenie generală, dezinfecție, analiză de fecale și verificarea păduchilor și acarienilor.
• Vara: adăpost uscat, apă schimbată zilnic, băi de una sau două ori pe săptămână, atenție la paraziții externi.
• Toamna: evaluare după sezonul de concursuri, eventual deparazitare internă și curățenie profundă înainte de frig.
• Iarna: mai puține tratamente, mai multă grijă la ventilație, uscăciune și densitate.

Dezinfecția și acarienii

Curățarea mecanică contează mai mult decât produsul ales. Praful și excrementele rămase reduc mult efectul oricărui dezinfectant. Scoateți porumbeii, curățați, aplicați produsul după instrucțiuni, respectați timpul de contact și aerisiți bine. Clorul este iritant și nu se folosește în prezența păsărilor.

Nu scufundați porumbeii forțat în soluții antiparazitare: riscați stres, hipotermie, aspirarea lichidului și intoxicații. Acarienii se combat pe două fronturi: tratarea tuturor păsărilor din compartiment cu produse destinate porumbeilor, la recomandarea medicului veterinar, și dezinsecția adăpostului (crăpături, cuiburi, stinghii), repetată pentru că ouăle pot supraviețui primei aplicări.

Acarianul roșu stă ascuns ziua și iese noaptea. Verificați cu o lanternă stinghiile și cuiburile la o oră sau două după lăsarea întunericului. Agitația nocturnă, femelele care clocesc greu și punctele roșii sau negre pe lemn sunt semne de alarmă.

În practică, cele mai multe probleme vin din combinația praf, umezeală, ventilație slabă și supraaglomerare. Dacă le corectați, scade presiunea tuturor bolilor.