Educația puilor de porumbei voiajori: cum reduceți pierderile la antrenament și atacurile răpitoarelor

Oricât de bună ar fi originea unui pui, fără o educație atentă în primele luni de viață potențialul lui rămâne nefolosit. Pierderile la întoarcerea din antrenamente sunt una dintre cele mai mari frustrări ale columbofililor, dar o bună parte din ele pot fi prevenite printr-un management corect.

Orientarea se formează acasă

Înainte de primul zbor liber, puii au nevoie de timp în volieră, cam două sau trei săptămâni, ca să observe locul crescătoriei și reperele din jur. Urmează zborurile regulate în jurul casei. Transportul la distanță vine abia când stolul zboară compact și sigur deasupra crescătoriei.

Distanțe crescute fără grabă

Greșeala cea mai des întâlnită este creșterea prea rapidă a distanțelor. Sursa propune o progresie de tipul 1, 3, 5, 10, 20, 30 și 50 km, cu trecerea la etapa următoare doar după ce puii se întorc fără probleme. În primele etape se lansează câte unul până la trei porumbei, apoi individual, pentru ca fiecare să învețe să se orienteze singur.

Selecție, vreme, sănătate și hrană

• Selecția: la reproducție rămân păsările care revin constant, calme și prudente; cele care se pierd repetat sau sunt nervoase se elimină.
• Vremea: în primul an, puii nu se lansează pe caniculă, ceață, ploaie sau vânt puternic din față. Un pui pierdut la primul zbor greu se recuperează rar.
• Sănătatea: problemele respiratorii și trichomonoza duc ușor la pierderi. Vaccinarea la zi și evitarea supraaglomerării contează mult; pentru tratamente discutați cu medicul veterinar.
• Hrana: atât puii subnutriți, cât și cei prea grași se pierd mai ușor. Ajută un amestec echilibrat pentru tineret, grit și minerale la discreție și apă curată.
• Motivația: program fix de hrănire, un semnal de chemare (fluier sau sunet anume) și o recompensă la întoarcere.

Mulți crescători folosesc și sistemul întunericului sau lumina controlată, pentru o maturizare mai lentă și o năpârlire mai bine stăpânită. Dacă ar fi să alegem doar trei lucruri: familii care se întorc constant, antrenamente făcute fără grabă și o sănătate impecabilă.

Răpitoarele: când și cum atacă

Pentru porumbeii voiajori, cele mai periculoase sunt uliul porumbar și șoimul călător, urmate de uliul păsărar. Atacurile sunt mai dese dimineața devreme (între 5:30 și 8:00), dimineața târziu (între 9:00 și 11:00) și după-amiaza (între 16:00 și 18:30). La prânz, mai ales vara, presiunea scade, iar intervalul dintre 11:30 și 14:30 este adesea cel mai sigur pentru pui. Perioada cea mai grea din an este septembrie-noiembrie, când tinerele răpitoare învață să vâneze, urmată de februarie-aprilie.

Tipurile de atac diferă:

• Ambuscada uliului, din copaci sau de după clădiri, foarte periculoasă în zonele urbane;
• Picajul șoimului călător asupra porumbeilor aflați la înălțime;
• Urmărirea, după care porumbelul scăpat se poate dezorienta și nu mai revine;
• Atacul la trapă, în momentul în care pasărea încetinește pentru aterizare;
• Vânarea puilor neexperimentați, care se desprind de stol sau ezită.

Crescătorii cu experiență amână zborul cu una sau două ore când observă răpitoare, nu lansează puii imediat după răsărit și urmăresc comportamentul stolului: porumbeii care refuză să urce sau intră grăbit în crescătorie simt de obicei un prădător. Merită observat câteva zile la rând când apar atacurile, pentru a descoperi tiparul local. Pe termen lung, selecția păstrează păsările care urcă repede, zboară compact și nu intră ușor în panică.